Tubulatura din inox sau burlanul poate fi folosit atat pentru canalele de evacuare a gazelor arse, cat si in costructia cosului de fum (cu ajutorul altor elemente de imbinare si izolare).

Un exemplu in acest sens este oferit de confuzia creata de utilizarea a doi termeni specifici: inox si otel inoxidabil.

Ce reprezintă aceste denumiri si care este diferenta intre ele, daca exista una?

Otelul este cel mai important aliaj al fierului, in cadrul caruia carbonul reprezinta componenta principala.

In functie de celelalte elemente adaugate aliajului (nichel, siliciu, titaniu, fosfor, mangan, sulf, cobalt, etc..) se modifica si proprietatile otelului rezultat: duritate, rezistența, elasticitate, rezistența la acizi, rezistența la coroziune.

În prezent sunt cunoscute peste 200 de tipuri de oteluri inoxidabile, ce sunt folosite în toate domeniile de activitate.

Industria alimentară, medicală, chimică, in construcţii, în industria auto, navală, etc..

Prin tubulatura din inox se intelege o gama variata de oteluri inoxidabile, care pot avea trasaturi distincte si utilizari variate.

Inoxul este folosit cu precadere la producerea articolelor de bucatarie si in medicina.

Datorita unor caracteristici de baza si absolut necesare in aceste domenii.

Inoxul 18/10 este cunoscut sub aceasta denumire datorita compozitiei sale, el conţinand 18% crom şi 10% nichel.

Cromul este un element ce face ca aliajul sa fie extrem de rezistent, dur si durabil in timp.

Nichelul este cel ce protejeaza aliajul de coroziune (rugină), suprafata fiind mult mai neteda si fiind ne poroasa.

Cromul joaca un rol foarte important in protejarea suprafetei, deoarece are o mare afinitate pentru oxigen.

In contact cu acesta, cromul formeaza oxizi de crom, o pelicula protectoare a suprafetei la factorii de mediu.

Otelul se „trateaza” singur atunci cand este zgariat.